hristos (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HRISTOS v. Iisus Hristos.hristos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)Hristós/Cristós s. propriu
m.;
înainte de ~, după ~ abr.
î.H., d.H.hristos (Dicționaru limbii românești, 1939)hristós, -oásă adj. (ngr.
hristós, d.
hrizo, ung. V.
hrizmă).
Ps. S. Uns, ales.
hristos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Hristos m. supranumele lui Isus. [Adică „Unsul”, traducere grecească după ebraicul
Messiah].