grosolan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GROSOLÁN, -Ă, grosolani, -e, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de delicatețe; nepoliticos, necioplit.
2. (Despre obiecte) Insuficient prelucrat sau prelucrat în mod sumar, primitiv; brut, necizelat. – Din
it. grossolano.grosolan (Dicționar de neologisme, 1986)GROSOLÁN, -Ă adj. Nepoliticos, necioplit. ♦ Insuficient prelucrat, brut, necizelat. [< it.
grossolano].
grosolan (Marele dicționar de neologisme, 2000)GROSOLÁN, -Ă adj. 1. nepoliticos, necioplit. 2. insuficient prelucrat, brut. (< it.
grossolano)
grosolan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)grosolán (grosolánă), adj. – Necioplit.
It. grossolano (
sec. XIX). –
Der. grosolănie, s. f. (grosolănie).
grosolan (Dicționaru limbii românești, 1939)*grosolán, -ă adj. (it.
grossolano). Din topor, ordinar, fără fineță:
cuțit, masă, pahar, postav grosolan. Fig. Necĭoplit, aspru, brut:
om grosolan, vorbă grosolană. Adv. În mod grosolan:
a lucra, a vorbi grosolan. V.
grobian.grosolan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grosolán adj. m.,
pl. grosoláni; f. grosolánă, pl. grosolánegrosolan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)grosolan a.
1. gros țesut:
cojoc grosolan; 2. fig. necioplit, nepoliticos:
om grosolan, cuvinte grosolane. [It. GROSSOLANO].