groșiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GROȘÍȚĂ, groșițe, s. f. 1. Monedă străină de argint, care a circulat și în țările române.
2. Monedă poloneză de aramă, care a circulat și în țările române. [
Acc. și:
gróșiță] –
Gros +
suf. -iță.