grosime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GROSÍME, grosimi, s. f. Circumferință; diametrul secțiunii transversale a unui corp cilindric; dimensiunea unui corp în sens orizontal, pe secțiune transversală; dimensiunea unui corp în sens vertical; distanța dintre fețele unui corp, unui strat. –
Gros +
suf. -ime.grosime (Dicționaru limbii românești, 1939)grosíme f. Calitatea de a fi gros.
grosime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grosíme s. f.,
g.-d. art. grosímii; pl. grosímigrosime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)grosime f. volumul celui gros.