grosisment (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GROSISMÉNT, grosismente, s. n. Raportul dintre unghiul sub care se vede un obiect cu ajutorul unui instrument optic și unghiul sub care se vede același obiect cu ochiul liber. – Din
fr. grossissement.grosisment (Dicționar de neologisme, 1986)GROSISMÉNT s.n. Raportul unghiurilor sub care se vede același obiect cu un instrument optic și cu ochiul liber; mărire; îngroșare. [< fr.
grossissement].
grosisment (Marele dicționar de neologisme, 2000)GROSISMÉNT s. n. raportul unghiurilor sub care se vede același obiect cu un instrument optic și cu ochiul liber. (< fr.
grossissement)
grosisment (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grosismént s. n.,
pl. grosisménte