grosolănie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GROSOLĂNÍE, grosolănii, s. f. Faptă, vorbă, atitudine de om grosolan; fire de om grosolan; mojicie, bădărănie, mitocănie. –
Grosolan +
suf. -ie.grosolănie (Dicționaru limbii românești, 1939)*grosolăníe f. (d.
grosolan). Caracteru de a fi grosolan. Mojicie.
grosolănie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grosolăníe s. f.,
art. grosolănía, g.-d. art. grosolăníei; pl. grosolăníi, art. grosolăníilegrosolănie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)grosolănie f. vorbă sau faptă grosolană.