grandoman (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRANDOMÁN, -Ă, grandomani, -e, s. m. și
f. Persoană care suferă de grandomanie; megaloman. – Din
grandomanie (derivat regresiv).
grandoman (Dicționar de neologisme, 1986)GRANDOMÁN, -Ă s.m. și f. Cel care suferă de grandomanie; îngâmfat. [<
grandomanie].
grandoman (Marele dicționar de neologisme, 2000)GRANDOMÁN, -Ă s. m. f. cel care suferă de grandomanie. (< grandomanie)
grandoman (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grandomán s. m.,
pl. grandománigrandoman (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)grandoman a. și m. care face pe marele.