grâu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRÂU, (
1)
s. m., (
2)
grâne (grâie), s. n. 1. S. m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu rădăcina adâncă, cu frunzele lanceolate, cu inflorescența în formă de spic, din ale căror boabe se face făină
(Triticum); plantă care face parte din acest gen. ♦ Sămânța acestei plante.
2. S. n. (Adesea la
pl.) Semănătură, lan, holdă de grâu (
1) sau,
p. gener., de cereale. ♦ (La
pl.) Cereale sub formă de boabe. –
Lat. granum.