grandios - explicat in DEX

grandios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GRANDIÓS, -OÁSĂ, grandioși, -oase, adj. Măreț, impunător (prin proporțiile sale). [Pr.: -di-os] – Din fr. grandiose, it. grandioso.

grandios (Dicționar de neologisme, 1986)
GRANDIÓS, -OÁSĂ adj. Măreț, impunător, maiestos. [Pron. -di-os. / cf. it. grandioso, fr. grandiose].

grandios (Marele dicționar de neologisme, 2000)
GRANDIÓS, -OÁSĂ adj. măreț, impunător, maiestuos. (< it. grandioso, fr. grandiose)

grandios (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
grandiós (grandioásă), adj. – Măreț, impunător. Fr. grandiose. – Der. grandiozitate, s. f. (măreție); grandoman, s. m. (încrezut, vanitos), cu suf. expresiv -man; grandomanie, s. f. (îngîmfare, vanitate).

grandios (Dicționaru limbii românești, 1939)
*grandiós, -oásă adj. (fr. grandiose, d. it. grandioso). Măreț. Adv. În mod măreț.

grandios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
grandiós (-di-os) adj. m., pl. grandióși; f. grandioásă, pl. grandioáse

grandios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
grandios a. impunător prin mărimea sau prin maiestatea sa: spectacol grandios.