grandoare - explicat in DEX

grandoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GRANDOÁRE, grandori, s. f. (Livr.) Aspect măreț, maiestuos, falnic, impunător; măreție, grandiozitate. – Din fr. grandeur.

grandoare (Dicționar de neologisme, 1986)
GRANDOÁRE s.f. Măreție. [Gen. -orii. / cf. fr. grandeur, it. grandore].

grandoare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
GRANDOÁRE s. f. însușirea de a fi grandios; măreție; strălucire, splendoare. (< fr. grandeur)

grandoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
grandoáre s. f., g.-d. art. grandórii; pl. grandóri

grandoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
grandoare f. 1. înălțime morală, nobleță: grandoarea subiectului; 2. putere, mărire.