grandomanie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRANDOMANÍE, grandomanii, s. f. Mania de a se crede om însemnat, valoros, de a-și acorda o importanță nejustificată; megalomanie. –
Cf. fr. grand, rom. manie.grandomanie (Dicționar de neologisme, 1986)GRANDOMANÍE s.f. Mania de a se crede foarte important, de a acorda o importanță deosebită propriei personalități; (
p. ext.) înfumurare, îngâmfare. [Gen.
-iei. / cf. lat.
grandis – mare, gr.
mania – manie].
grandomanie (Marele dicționar de neologisme, 2000)GRANDOMANÍE s. f. mania de a se crede mare, important. (< grando- + -manie
2)
grandomanie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grandomaníe s. f.,
art. grandomanía, g.-d. grandomaníi, art. grandomaníeigrandomanie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)grandomanie f. patima grandomanului.