grandiozitate(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) GRANDIOZITÁTE,grandiozități, s. f. (Înv.) Grandoare, măreție. [Pr.: -di-o-] – Grandios + suf. -itate.
grandiozitate(Dicționaru limbii românești, 1939) *grandiozitáte f. (it. grandiositá) și grandoáre f., pl. orĭ (fr. grandeur). Măreție.
grandiozitate(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) grandiozitáte (înv.) (-di-o-) s. f., g.-d. art. grandiozitắții; pl. grandiozitắți