gradà - explicat in DEX

grada (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GRADÁ, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca gradele (3), a împărți în grade (un instrument sau o scară de măsură). 2. A repartiza, a împărți, a eșalona în raport cu o scară, cu un punct de reper, cu un etalon. ◊ Expr. A grada o pedeapsă = a fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei. – Din grad (după fr. graduer).

grada (Dicționar de neologisme, 1986)
GRADÁ vb. I tr. 1. A marca gradele, a împărți în grade. ♦ (Mil.) A acorda (cuiva) un grad. 2. A mări sau a micșora treptat; a nuanța. [Cf. fr. graduer, germ. gradieren].

grada (Marele dicționar de neologisme, 2000)
GRADÁ vb. tr. 1. a marca gradele, a împărți în grade. 2. (mil.) a acorda (cuiva) un grad; a gradua. 3. a mări sau a micșora treptat; a nuanța. (< fr. graduer)

grada (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
gradá (a ~) vb., ind. prez. 3 gradeáză

gradà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
gradà v. 1. a împărți în grade: a grada un barometru; 2. a augmenta gradat: a grada exercițiile; 3. a conferi grade universitare.