grada (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRADÁ, gradez, vb. I.
Tranz. 1. A marca gradele (
3), a împărți în grade (un instrument sau o scară de măsură).
2. A repartiza, a împărți, a eșalona în raport cu o scară, cu un punct de reper, cu un etalon. ◊
Expr. A grada o pedeapsă = a fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei. – Din
grad (după
fr. graduer).
grada (Dicționar de neologisme, 1986)GRADÁ vb. I tr. 1. A marca gradele, a împărți în grade. ♦ (
Mil.) A acorda (cuiva) un grad.
2. A mări sau a micșora treptat; a nuanța. [Cf. fr.
graduer, germ.
gradieren].
grada (Marele dicționar de neologisme, 2000)GRADÁ vb. tr. 1. a marca gradele, a împărți în grade. 2. (mil.) a acorda (cuiva) un grad; a gradua. 3. a mări sau a micșora treptat; a nuanța. (< fr.
graduer)
grada (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gradá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
gradeázăgradà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gradà v.
1. a împărți în grade:
a grada un barometru; 2. a augmenta gradat:
a grada exercițiile; 3. a conferi grade universitare.