gradare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRADÁRE, gradări, s. f. Acțiunea de
a grada și rezultatul ei. –
V. grada.gradare (Dicționar de neologisme, 1986)GRADÁRE s.f. Acțiunea de a grada și rezultatul ei; împărțire în grade, gradație. [<
grada].
gradare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GRADÁRE (‹
grada)
s. f. 1. Acțiunea de a grada și rezultatul ei.
2. (
Dr.)
gradarea pedepselor = stabilire legală a ordinii pedepselor din punctul de vedere al gravității (
ex. muncă silnică pe viață, muncă silnică pe timp limitat, temniță grea, închisoare corecțională etc.).
gradare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gradáre s. f.,
g.-d. art. gradắrii; pl. gradắri