gradat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRADÁT1, gradați, s. m. Militar având un grad inferior celui de ofițer. – Din
fr. gradé.gradat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRADÁT2, -Ă, gradați, -te, adj. 1. (Despre aparate, instrumente etc.) Împărțit în grade (
3).
2. Care suie sau coboară treptat, care are loc, se produce pe rând, într-o succesiune ascendentă sau descendentă. –
V. grada.gradat (Dicționar de neologisme, 1986)GRADÁT, -Ă adj. 1. Exprimat în grade. ♦ Care are o gradație; care are marcate gradele, unitățile de măsură.
2. (
Mil.; și
s.m.) (Militar) care are un grad superior celui de soldat și inferior ofițerului. [<
grada].
gradat (Marele dicționar de neologisme, 2000)GRADÁT, -Ă adj. 1. exprimat în grade. ◊ care are o gradație; care are marcate gradele, unitățile de măsură. 2. treptat, progresiv, succesiv. 3. (și s. m.) (militar) care are un grad superior celui de soldat și inferior ofițerului. (< grada)
gradat (Dicționaru limbii românești, 1939)*gradát, -ă adj. (lat.
gradatus). Împărțit în grade:
linie gradată. Care înaintează pe grade, treptat:
curs gradat. S. m. Soldat distins printr´un grad, vorbind de caporalĭ și subofițerĭ (V.
trupete). Adv. În mod gradat, treptat:
a înainta gradat.gradat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gradát s. m.,
pl. gradáțigradat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gradat a.
1. care are diviziuni marcate:
instrument gradat; 2. care merge treptat:
curs gradat; 3. care a obținut un grad militar sau universitar.