grad (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRAD, grade, s. n. 1. Nume dat mai multor unități de măsură pentru diverse mărimi (variabile), în cadrul unor sisteme sau scări de reper.
Grad centezimal. Grad de latitudine. ◊
Grad de libertate = indice care arată posibilitățile de mișcare ale (elementelor) unui sistem mecanic.
2. (
Mat.) Exponentul sau suma exponenților mărimii literale a unui monom; cel mai mare dintre exponenții monoamelor care alcătuiesc un polinom. ◊
Ecuație de gradul întâi (sau
al doilea etc.) = ecuație a cărei necunoscută e la puterea întâi (sau a doua etc.).
3. Fiecare dintre diviziunile în care se împarte un sistem sau o scară de reper, de măsură.
4. Valoare a unei mărimi, considerată în raport cu o valoare de referință. ◊
Grad alcoolic = fiecare dintre procentele de alcool pur din volumul unui lichid alcoolic.
5. Etalon sau criteriu de apreciere a felului cum se realizează un proces tehnic, o însușire a unui material etc.
6. (În sintagma)
Grad de comparație V. comparație. 7. (Urmat de determinări) Treaptă, nivel, stadiu (într-un proces, într-o situație etc. dată). ◊
Grad de rudenie = raportul de apropiere între rude. ◊
Loc. adv. În ultimul grad = în stadiul cel mai avansat, cel mai grav.
8. Fiecare dintre treptele sistemului de organizare a unor instituții; fiecare dintre treptele ierarhiei unor funcții;
p. ext. loc pe care îl ocupă cineva în ierarhia unor funcții; persoană care ocupă o anumită funcție în această ierarhie. – Din
fr. grade, lat. gradus, germ. Grad.grad (Dicționar de neologisme, 1986)-GRAD Element secund de compunere savantă cu semnificația „care merge”, „mergător”, folosit în combinații al căror prim element are specificații semantice (ex.
plantigrad). [< fr.
-grade, it.
-grado, cf. lat.
-gradus <
gradi – a merge].
grad (Dicționar de neologisme, 1986)GRAD s.n. I. 1. Unitate de măsură a anumitor mărimi variabile (temperatură, presiune etc.).
2. Unitate de măsură a unghiurilor, reprezentând a 360-a parte dintr-un cerc. ◊
Grad centezimal = grad care reprezintă a suta parte dintr-un unghi drept.
3. (
Mat.) Exponentul cel mai mare al necunoscutei unei ecuații sau maximul sumei exponenților necunoscutelor.
II. Treaptă, nivel; fiecare dintre treptele unei ierarhii. ♦ Loc ocupat de cineva în ierarhia instituției căreia îi aparține. ◊
Grad de comparație = formă pe care o ia adjectivul sau adverbul pentru a arăta măsura în care un obiect prezintă o însușire în raport cu alt obiect sau cu el însuși (în alte împrejurări). [Pl.
-de, -duri. / < lat.
gradus, cf. fr.
grade, it.
grado, germ.
Grad].
grad (Marele dicționar de neologisme, 2000)GRAD1 s. n. 1. unitate de măsură pentru diverse mărimi variabile (temperatură, presiune etc.). 2. unitate de măsură a unghiurilor, a 360-a parte dintr-un cerc. 3. (mat.) exponentul cel mai mare al necunoscutei unei ecuații sau maximul sumei exponenților necunoscutelor. 4. etalon, criteriu de apreciere. 5. treaptă, nivel, stadiu; fiecare dintre treptele unei ierarhii. ◊ loc ocupat de cineva în ierarhia instituției căreia îi aparține. 6. (chim.) valoare a mai multor mărimi considerate în raport cu o valoare de referință. ♦ ~ de comparație = formă pe care o ia adjectivul sau adverbul pentru a arăta măsura în care un obiect prezintă o însușire în raport cu un alt obiect sau cu el însuși într-o altă împrejurare. (< fr.
grade, lat.
gradus, germ.
Grad)
grad (Marele dicționar de neologisme, 2000)-GRÁD2 elem. „mers”, „treaptă”. (< fr.
-grade, cf.
lat. gradus < gradi, a merge)
grad (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)grad (gráde), s. n. – Nume dat unor unități de măsură de mărimi variabile.
Fr. grade. –
Der. (din
fr.)
grada, vb.;
gradat, s. m. (soldat, gradat, caporal);
gradați(un)e, s. f. (acțiunea de a grada);
degrada, vb.;
degradant, adj.grad (Dicționaru limbii românești, 1939)*grad n., pl.
e, vechĭ
urĭ (lat.
gradus, pas, treaptă, d.
gradior, gressus sum, pășesc. V.
a-gresiune, congres, digit-grad. Diviziune de barometru, termometru orĭ circumferență:
termometru arată +10° (10 grade de căldură),
un unghĭ de 45 de grade. Nume dat diferitelor sunete ale
gameĭ. Fig. Apropiere saŭ depărtare între rude:
veriĭ primarĭ îs între eĭ rude de al patrulea grad. Treaptă ĭerarhică orĭ socială:
doctoratu e ultimu grad universitar, bogatu ocupă un grad social maĭ înalt de cît [!] săracu. Gram. Gradele comparațiuniĭ, pozitivu, comparativu și superlativu:
bun. maĭ bun, cel maĭ (saŭ
foarte)
bun.grad (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GRAD (‹
fr.,
lat.)
s. n. 1. Unitate de măsură a unor mărimi fizice în cadrul anumitor sisteme sau scări de reperare (
ex. g. areometric). ◊
G. termometric = unitate de măsură pentru temperatură. Reprezintă un interval de temperatură egal cu o unitate fracțiune dintr-un interval fundamental, definit între două temperaturi de referință:
g. Kelvin (simbol: K), egal cu fracțiunea 1/273,16 din intervalul de temperatură cuprins între zero absolut (0 K) și
punctul triplu al apei (173,16 K);
g. Celsius (simbol: ºC), egal cu gradul Kelvin;
g. Fahrenheit (simbol: ºF), egal cu 0,555 K;
g. Réaumur (simbol: ºR), egal cu 1,25 K.
V. temperatură. 2. Unitate de măsură a unghiurilor.
V. centezimal, sexagesimal. 3. G. de libertate = fiecare dintre parametrii independenți care caracterizează posibilitățile de mișcare ale unui sistem mecanic.
4. (
MAT.)
Gradul unui monom =
a) (în raport cu o mărime literală) exponentul literei respective;
b) (în raport cu două sau mai multe mărimi literale) suma exponenților acestor litere. ◊
Gradul unui polinom = cel mai mare dintre gradele monoamelor care îl alcătuiesc.
5. Diviziunea a unei scări de reperare în cadrul unui anumit sistem de măsuri al unor mărimi (
ex. g. areometric,
g. de duritate etc.).
6. Valoare relativă a unei mărimi în raport cu o valoare de referință. ◊
G. alcoolic = proporția de alcool absolut, exprimată în procente, dintr-o băutură sau soluție alcoolică; exprimă tăria alcoolică a acesteia.
7. Criteriu de apreciere calitativă a unor produse sau a proceselor executate de anumite mașini, instalații etc. (
ex. g. de umplere,
g. de îndesare etc.).
8. (
GEOGR.)
G. de latitudine = unitate de măsură a
latitudinii, egală cu un
g. sexagesimal, corespunzând unei lungimi medii de 111,05 km.
G. de longitudine = unitate de măsură a
longitudinii, egală cu un
g. sexagesimal, corespunzând unei lungimi care variază, în funcție, de latitudine, de la Ecuator (111,3 km) spre poli (0 km).
9. G. de seismicitate v. seismic, scară ~. 10. (
LINGV.)
G. de comparație = formă pe care o iau adjectivul și unele adverbe pentru a arăta măsura în care un substantiv sau un verb determinat de acestea posedă caracteristica exprimată prin adjectivul sau adverbul respectiv.
11. Treaptă, nivel, stadiu (al unei situații, stări etc.). ◊
G. de rudenie = raportul de apropiere între rude; se calculează după numărul nașterilor ce despart două rude în linie dreaptă (ascendentă sau descendentă), respectiv după numărul nașterilor de la fiecare rudă până la cel mai apropiat descendent comun, însumate. ◊
Loc. În ultimul grad = în stadiul cel mai avansat, cel mai grav.
12. Treaptă în ierarhia administrativă, corespunzătoare unei anumite funcții. ◊
G. militar = fiecare dintre treptele ierarhiei militare. În armata României,
g. m. sunt: soldat, pentru soldați; fruntaș, caporal și sergent pentru gradați; sergent major, plutonier, plutonier major și plutonier adjutant pentru subofițeri; maistru militar clasa a IV-a, maistru militar clasa a III-a, maistru militar clasa a II-a, maistru militar clasa I și maistru militar principal pentru maiștri militari; sublocotenent, locotenent și căpitan (căpitan-locotenent la marina militară) pentru ofițeri inferiori; maior, locotenent-colonel, colonel (respectiv căpitan de rangul III, căpitan de rangul II și căpitan de rangul I la marina militară) pentru ofițerii superiori; general de brigadă, general de divizie (respectiv contra-amiral, viceamiral, amiral la marina militară), general de corp de armată pentru generali și amirali, mareșal al României.
grad (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grad s. n.,
pl. grádegrad (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)grad n.
1. fiecare din diviziunile unui instrument gradat:
gradele barometrului; 2. fiecare din cele 365 părți ale unei circumferințe:
unghiu de 45 grade; 3. nume dat diferitelor sonuri ale gamei;
4. proximitate sau depărtare:
grad de rudenie; fig.
înalt grad de inteligență; 5. fiecare din treptele unei ierarhii:
gradele universitare sunt examenul de absolvire, licența, doctoratul; 6. Gram. grade de comparațiune, pozitivul, comparativul și superlativul.