ghicitoare - explicat in DEX

ghicitoare (Dicționaru limbii românești, 1939)
ghicitoáre (vest) și gî- (est) f., pl. orĭ (d. ghicesc). Vest. Cimilitură, enigmă, joc de cuvinte pin [!] care se exprimă supt [!] altă formă ceva pe care trebuĭe să-l ghiceștĭ, precum curelușă unsă pe supt pămînt dusă, adică „șarpele”. V. măĭestrie.

ghicitoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
GHICITOÁRE, ghicitori, s. f. 2. Specie a literaturii populare, de obicei în versuri, în care se prezintă sub formă metaforică un obiect, o ființă sau un fenomen, cerându-se identificarea acestora prin asocieri logice; cimilitură. – Ghici + suf. -tor.

ghicitoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ghicitoáre¹ (persoană) s. f., g.-d. art. ghicitoárei; pl. ghicitoáre

ghicitoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ghicitoáre² (cimilitură) s. f., g.-d. art. ghicitórii; pl. ghicitóri

ghicitoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ghicitoare f. enigmă: ghici ghicitoarea mea ! (formula începătoare a cimiliturilor).