ghid - explicat in DEX

ghid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GHID, -Ă, (1) ghizi, -de, s. m. și f., (2) ghiduri, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care conduce și îndrumează un grup de turiști, un grup de vizitatori ai unei expoziții etc., dându-le explicațiile necesare; călăuză, cicerone. 2. S. n. Carte cuprinzând informații de călătorie, hărți, planuri, îndrumări etc. necesare unui turist pentru orientarea într-o țară, într-o regiune, într-un muzeu etc. 3. S. n. (În sintagma) Ghid de unde = mediu¹ (3) în care are loc propagarea ghidată a unui fascicul de unde electromagnetice. – Din fr. guide.

ghid (Dicționar de neologisme, 1986)
GHID, -Ă s.m. și f. Călăuză. // s.n. Broșură sau carte care conține informații cu privire la anumite muzee sau locuri demne de vizitat. [< fr. guide].

ghid (Marele dicționar de neologisme, 2000)
GHID, -Ă I s. m. f. persoană care conduce și îndrumează un grup de turiști, de vizitatori ai unui muzeu etc.; cicerone. II. s. n. 1. broșură, carte care conține informații cu privire la anumite muzee sau locuri demne de vizitat. 2. ~ de unde = mediu în care are loc propagarea ghidată a undelor electromagnetice. (< fr. guide)

ghid (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ghid (ghízi), s. m. – Călăuză, cicerone. Fr. guide. – Der. ghid, s. n. (carte cu informații); ghida, vb. (a călăuzi).

ghid (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ghid m. (fr. guide, d. guider, vfr. guier, a conduce [d. got. vitan, a observa] infl. de pv. guidar și it. guidare). Călăuză, conductor. S. n., pl. urĭ. Carte cu indicațiunĭ de călătorie.

ghid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ghid¹ (persoană) s. m., pl. ghizi

ghid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ghid² (carte) s. n., pl. ghíduri

ghid (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ghid m. 1. călăuză; 2. n. titlul unor opere de informațiuni: ghid de călătorie (= fr. guide).