ghicire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHICÍRE, ghiciri, s. f. Acțiunea de
a ghici și rezultatul ei. –
V. ghici.ghicire (Dicționaru limbii românești, 1939)ghicíre (vest) și
gîcíre (est) f. Acțiunea de a ghici.
Vechĭ. Ghicitoare, enigmă.
ghicire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghicíre s. f.,
g.-d. art. ghicírii; pl. ghicíri