ghicitor - explicat in DEX

ghicitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GHICITÓR, -OÁRE, ghicitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu prezicerea viitorului (II 2). 2. S. f. Specie a literaturii populare, de obicei în versuri, în care se prezintă sub formă metaforică un obiect, o ființă sau un fenomen, cerându-se identificarea acestora prin asocieri logice (II 1); cimilitură. – Ghici + suf. -tor.

ghicitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
ghicitór, -oáre adj. și s. Vest. Care ghicește (de obiceĭ, Țigancele-s ghicitoare). – În est gî-.

ghicitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
GHICITÓR, -OÁRE, ghicitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care se îndeletnicește cu prezicerea viitorului. – Ghici + suf. -tor.

ghicitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ghicitór s. m., pl. ghicitóri

ghicitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ghicitor m. cel ce pretinde a ghici.