ghicitoare (Dicționaru limbii românești, 1939)ghicitoáre (vest) și
gî- (est) f., pl.
orĭ (d.
ghicesc).
Vest. Cimilitură, enigmă, joc de cuvinte pin [!] care se exprimă supt [!] altă formă ceva pe care trebuĭe să-l ghiceștĭ, precum
curelușă unsă pe supt pămînt dusă, adică „șarpele”. V.
măĭestrie.