gențianacee (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GENȚIANACÉE, gențianacee.s. f. (La
pl.) Familie de plante erbacee cu frunze alterne sau opuse și flori solitare sau în buchet, răspândite mai ales în zona muntoasă (alpină); (și la
sg.) plantă din această familie. [
Pr.:
-ți-a-] – Din
fr. gentianacées.