gențianacee (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GENȚIANACÉE, gențianacee.s. f. (La
pl.) Familie de plante erbacee cu frunze alterne sau opuse și flori solitare sau în buchet, răspândite mai ales în zona muntoasă (alpină); (și la
sg.) plantă din această familie. [
Pr.:
-ți-a-] – Din
fr. gentianacées.gențianacee (Dicționar de neologisme, 1986)GENȚIANACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate, anuale sau perene, cu flori cu corolă gamopetală, cuprinzând multe specii ornamentale; (
la sg.) plantă din această familie. [Pron.
-ți-a-na-ce-e, sg. invar. / < fr.
gentianacées].
gențianacee (Marele dicționar de neologisme, 2000)GENȚIANACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate erbacee, anuale sau perene, cu flori solitare sau grupate în raceme și cu corolă gamopetală: gențiana. (< fr.
gentianacées)
gențianacee (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!gențianacée (-ți-a-) s. f.,
art. gențianacéea, g.-d. art. gențianacéei; pl. gențianacée