genotip (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GENOTÍP, genotipuri, s. n. Totalitatea proprietăților ereditare ale unui organism. – Din
fr. génotype.genotip (Dicționar de neologisme, 1986)GENOTÍP s.n. Totalitatea calităților ereditare ale unui individ. [Pl.
-uri. / < fr.
génotype, cf. lat.
genus – neam,
typus – tip].
genotip (Marele dicționar de neologisme, 2000)GENOTÍP s. n. totalitatea factorilor ereditari (gene) care determină caracterele unui organism. (< fr.
génotype)
genotip (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)genotíp s. n.,
pl. genotípuri