genom (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GENÓM, genomi (genoame), s. m. (
n.) (
Biol.) Grup de cromozomi, diferiți genetic, care formează o unitate. – Din
fr. génome.genom (Dicționar de neologisme, 1986)GENÓM s.n. (
Biol.) Totalitatea particularităților ereditare prezente în nucleul celular; (
p. restr.) grupul cromozomilor. [< fr.
génome].
genom (Marele dicționar de neologisme, 2000)GENÓM s. n. material genetic acumulat într-un set de cromozomi. (< fr.
génome)
genom (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)genóm (grup de cromozomi) s. n., pl.
genómurigenom (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GENÓM (‹
fr. {i})
s. n. (
GENET.)
1. Grup de cromozomi, diferiți genetic, care formează o unitate. În celulele somatice ale organismelor diploide (2 n) se găsesc două genomuri, iar în gameți (n) unul singur.
2. Totalitatea genelor prezente în setul haploid de cromozomi.