gentilic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GENTÍLIC, -Ă, gentilici, -ce, adj. Care aparține gintei, privitor la gintă. – Din
lat. gentilicus.gentilic (Dicționar de neologisme, 1986)GENTÍLIC, -Ă adj. De gintă, aparținând unei ginte. [Cf. lat.
gentilicius].
gentilic (Marele dicționar de neologisme, 2000)GENTÍLIC, -Ă adj. care aparține gintei, referitor la gintă. (< lat.
gentilicius)
gentilic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gentílic adj. m.,
pl. gentílici; f. gentílică, pl. gentílice