frugivor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRUGIVÓR, -Ă, frugivori, -e, adj.,
s. m. și
f. (Animal) care se hrănește în special cu fructe. – Din
fr. frugivore.frugivor (Dicționar de neologisme, 1986)FRUGIVÓR, -Ă adj. (
Despre animale) Care se hrănește cu fructe. [< fr.
frugivore, cf. lat.
frux – fruct,
vorare – a devora].
frugivor (Marele dicționar de neologisme, 2000)FRUGIVÓR, -Ă adj., s. m. f. (animal) care se hrănește cu fructe; carpofag, fructivor. (< fr.
frugivore)
frugivor (Dicționaru limbii românești, 1939)*frugivór, -óră adj. (fr.
frugivore, d. lat.
frugivorus, d.
frux [V.
frugal] și
-vŏrus din
carnivorus). Mîncător de vegetale și, în general, de fructe:
veverița e frugivoră. Subst.
Un frugivor. V.
vegetarian.frugivor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)frugivór adj. m.,
s. m.,
pl. frugivóri; adj. f.,
s. f. frugivóră, pl. frugivórefrugivor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)frugivor a. care se hrănește cu fructe, cu vegetale:
animale frugivore.