frugifer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRUGIFÉR, -Ă, frugiferi, -e, adj., Care dă roade, fructe. – Din
fr. frugifère.frugifer (Dicționar de neologisme, 1986)FRUGIFÉR, -Ă adj. Care dă roade, fructe. [< fr.
frugifère, cf. lat.
frux – fruct,
ferre – a purta].
frugifer (Marele dicționar de neologisme, 2000)FRUGIFÉR, -Ă adj. care dă fructe. (< fr.
frugifère)
frugifer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)frugifér adj. m.,
pl. frugiféri; f. frugiféră, pl. frugifére