frigăruie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRIGĂRÚIE, frigărui, s. f. Carne tăiată în bucăți mici și friptă în frigare; frigăruică. –
Frigare +
suf. -uie.frigăruie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)frigărúie s. f.,
art. frăgărúia, g.-d. art. frigărúii; pl. frigărúifrigăruĭe (Dicționaru limbii românești, 1939)frigărúĭe f., pl.
uĭ (dim. d.
frigare). Frigare mică de lemn (maĭ rar de fer) de fript bucățele de carne. Carnea friptă așa:
a mînca o frigăruĭe.