frideric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRÍDERIC, friderici, s. m. Monedă de aur prusiană, care a circulat și în țările românești în prima jumătate a
sec. XIX. – Din
germ. Friedrichs[dor].
frideric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fríderic s. m.,
pl. frídericifrideric (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Frideric m. numele mai multor împărați ai Germaniei: FRIDERIC I (
Barbarossa), luptă contra papilor și a Italiei, se înnecă în Cilicia pe timpul celei d’a treia cruciate (1152-1190); FRIDERIC II, excomunicat de Grigorie IX (1194-1250).
frideric (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Frideric m. numele mai multor regi ai Prusiei: FRIDERIC-WILHELM, elector de Brandeburg, fundatorul puterii prusiene (1630-1688); fiul său FRIDERIC I primi titlul de rege în 1701 și muri la 1713; FRIDERIC-WILHELM I fiul celui precedent, cuceri Pomerania (1713-1740); FRIDERIC II (
cel Mare), cuceri Silezia și luă o parte a Poloniei (1712-1786); FRIDERIC-WILHELM II, organiză coalițiunea în contra Franței (1786-1797); FRIDERIC-WILHELM III, învins și spoliat de Napoleon I (1797-1840); FRIDERIC-WILHELM IV, abdică în favoarea fratelui său Wilhelm I (1795-1861); FRIDERIC III, fiul lui Wilhelm I, muri după trei luni de domnie (1831-1888).
frideric (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Frideric m. numele a 5 electori de Saxonia.
frideric (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Frideric m. numele mai multor regi ai Danemarcei, dintre cari ultimul, FRIDERIC VIII, fiul lui Cristian IV, născut în 1843, se urcă pe tron în 1906 și muri în 1912.