frigare - explicat in DEX

frigare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FRIGÁRE, frigări, s. f. 1. Vergea de fier sau de lemn ascuțită la un capăt, în care se înfige carnea spre a o frige deasupra jăraticului²; țiglă. ◊ Loc. adj. și adv. La frigare = fript în frigare deasupra jeraticului. 2. (Bot.; la pl.) Plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu tulpina ramificată de la bază și acoperită cu peri lungi și aspri, cu flori mari violete-purpurii, folosită în medicina populară (Gerranium palustre). – Frige + suf. -are.

frigare (Dicționaru limbii românești, 1939)
frigáre f., pl. ărĭ (d. a frige, ca crezare d. a crede). Vergea de fer în care se înfige carnea (maĭ ales păsările) și se frige. Fig. Iron. Sabie. Prăjitoare de cafea (de moda [!] veche: o cutie cilindrică străbătută de o vergea de fer [!] care se învîrtește ca și frigarea de fript carne). V. țiglă.

frigare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
frigáre s. f., g.-d. art. frigắrii; pl. frigắri

frigare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
frigare f. vergea de fier pe care se frige carnea la foc. [Lat. FRIGARIA].