fricativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRICATÍV, -Ă, fricative, adj.n. și
f. (În sintagma)
Consoană fricativă (și substantivat,
f.) sau
sunet fricativ = consoană sau sunet la a căror pronunțare canalul fonator se strâmtează astfel încât aerul să se poată scurge tot timpul emisiunii; consoană constrictivă sau sunet constrictiv. – Din
fr. fricatif.fricativ (Dicționar de neologisme, 1986)FRICATÍV, -Ă adj. Consoană fricativă (și
s.f.) = consoană care se pronunță prin îngustarea canalului vocal, astfel încât aerul să se poată scurge în tot timpul emisiunii (b, p, t, d, c, g) ; constrictiv. [Cf. fr.
fricatif, it.
fricativo].
fricativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)FRICATÍV, -Ă adj., s. f. constrictiv. (< fr.
fricatif)
fricativ (Dicționaru limbii românești, 1939)*fricatív, -ă adj. (d. lat.
fricatus, frecat).
Gram. Spirant.
fricativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!fricatív adj. m.,
pl. fricatívi; f. fricatívă, pl. fricatíve