fricos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRICÓS, -OÁSĂ, fricoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care se lasă ușor cuprins de frică. –
Frică +
suf. -os.fricos (Dicționaru limbii românești, 1939)fricós, -oásă adj. (d.
frică). Cuĭ ĭ-e frică, fără curaj.
Vechĭ. Teribil, strașnic. V.
înfricos.fricos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fricós adj. m.,
s. m.,
pl. fricóși; adj. f.,
s. f. fricoásă, pl. fricoásefricos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fricos a.
1. cui e frică;
2. mișel.