frichini (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRICHINÍ, frichinesc, vb. IV. (
Reg.)
1. Refl. A se mișca încoace și încolo fără rost; a se fâțâi.
2. Tranz. A purta de colo până colo pe cineva, a sâcâi. –
Et. nec.frichini (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)frichiní (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. frichinésc, imperf. 3
sg. frichineá; conj. prez. 3
să frichineáscă