fricționa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRICȚIONÁ, fricționez, vb. I.
Tranz. A face cuiva o fricțiune, a freca. [
Pr.:
-ți-o-. –
Var.:
frecționá vb. I] – Din
fr. frictionner.fricționa (Dicționar de neologisme, 1986)FRICȚIONÁ vb. I. tr. A face o fricțiune. [Var.
frecționa vb. I. / < fr.
frictionner].
fricționa (Marele dicționar de neologisme, 2000)FRICȚIONÁ vb. tr. a face o fricțiune. (< fr.
frictionner)
fricționa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fricționá v. frecționáfricționà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fricționà v. a face fricțiuni.