fond (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FOND, fonduri, s. n. I. 1. (În corelație cu
formă) Conținut. ◊
Articol de fond = articol care tratează o problemă actuală importantă; editorial.
Fond lexical principal sau
fondul principal (de cuvinte) = partea esențială a vocabularului unei limbi, caracterizată printr-o mare stabilitate, cuprinzând toate cuvintele cu mare frecvență care denumesc, de obicei, noțiuni fundamentale și care sunt, în general, cuvinte vechi, cu numeroase derivate și cu multe expresii și locuțiuni. ◊
Loc. adv. În fond = în realitate, de fapt.
2. Totalitatea trăsăturilor esențiale ale caracterului unei persoane (sub aspectul lor pozitiv).
3. Culoare de bază a unui tablou, a unei țesături etc. pe care se conturează desenele sau figurile; câmp. ♦ Desen executat pe un suport opac, care servește drept decor în desfășurarea desenelor animate. ♦ Ansamblul desenelor sau ornamentelor care se imprimă cu o culoare mată pe suprafața hârtiei, folosite la tipărirea acțiunilor și a altor acțiuni de valoare.
4. Nume dat unor probe sportive care se desfășoară pe distanțe mari și care necesită o deosebită rezistență fizică.
5. (
Fiz.) Radiație greu de înlăturat sau inevitabilă, cu caracter parazit, în prezența căreia se efectuează o experiență sau o măsurare.
II. 1. Valoare materială reprezentată prin bani sau prin alte bunuri economice
acumulate sau rezervate pentru un anumit scop.
Fond de acumulare v. acumulare. ◊
Expr. (
Fam.)
A fi în fonduri = a avea bani.
2. Totalitatea bunurilor sau a valorilor de bază dintr-un domeniu al culturii. ◊
Fond de cărți = totalitatea cărților pe care le posedă o bibliotecă. – Din
fr. fond.fond (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)FOND s.n. În gastronomie, preparat de bază (un lichid, o compoziție sau un aluat) utilizat pentru realizarea unui preparat culinar mai complex.
fond (Dicționar de neologisme, 1986)FOND s.n. I. 1. Ceea ce este esențial într-un lucru, conținut. ◊
Articol de fond = articol care tratează o problemă importantă actuală; editorial;
fond lexical principal = partea esențială și cea mai stabilă a vocabularului unei limbi, cuprinzând cuvintele care exprimă noțiunile fundamentale din viața și activitatea oamenilor și constituind baza pentru formarea de cuvinte noi. ♦
În fond = în realitate, de fapt.
2. Trăsăturile de bază ale caracterului, ale individualității unei persoane.
3. Culoare care formează câmpul, baza unui tablou, din care se detașează, figurile, detaliile. ♦ (
Poligr.) Strat de culoare sau ornament peste care se tipărește un text.
4. (
Sport)
Alergare de fond = alergare pe distanță lungă.
II. 1. Totalitatea mijloacelor materiale și bănești de care dispune o întreprindere, o instituție etc. ◊
Fond de acumulare = parte a venitului național pe seama căreia se realizează creșterea și perfecționarea producției, se creează rezerve și se asigură sporirea fondurilor și rezervelor materiale din sfera neproductivă.
2. Totalitatea bunurilor, a valorilor dintr-un anumit domeniu (mai ales cultural). ◊
Fond de cărți = totalitatea cărților pe care le posedă o bibliotecă. [< fr.
fond].
fond (Marele dicționar de neologisme, 2000)FOND s. n. I. 1. ceea ce este esențial într-un lucru, conținut. ♦ articol de ~ = articol care tratează o problemă importantă actuală; editorial; ~ lexical principal = partea esențială și cea mai stabilă a vocabularului unei limbi, cuvintele care exprimă noțiunile fundamentale din viața și activitatea oamenilor și constituind baza pentru formarea de cuvinte noi. ♦ în ~ = în realitate, de fapt. 2. trăsăturile de bază ale caracterului, ale individualității unei persoane. 3. culoare de bază a unui tablou, a unei țesături etc. din care se detașează figurile, detaliile; fundal. ◊ strat de culoare sau ornament peste care se tipărește un text. 4. (sport) alergare de rezistență pe distanță lungă. 5. (fiz.) radiație greu de înlăturat sau inevitabilă, cu caracter parazit, în prezența căreia se efectuează o experiență sau măsurare. II. 1. totalitatea mijloacelor materiale și bănești de care dispune o întreprindere, o instituție etc. ♦ ~ de acumulare = parte a venitului național pe seama căreia se realizează creșterea și perfecționarea producției, se creează rezerve și se asigură sporirea fondurilor și rezervelor materiale din sfera neproductivă. 2. totalitatea bunurilor, a valorilor dintr-un anumit domeniu. ♦ ~ de cărți = totalitatea cărților pe care le posedă o bibliotecă; ~ de comerț = totalitatea mărfurilor și elementelor necesare care contribuie la exercitarea unui comerț normal și profitabil. (< fr.
fond)
fond (Dicționaru limbii românești, 1939)*fond n., pl.
urĭ (fr.
fonds, lat.
fundus, moșie). Teren, sol, pămînt:
a construi pe un fond stîncos. Cîmpu, suprafața (hîrtie, pînză) pe care facĭ un desemn:
o floare albă pe un fond negru. Fig. Esențialu, materia, partea principală a unuĭ lucru (în opoz. cu
formă):
forma proastă în artă nimicește fondu. Pl. Moșiĭ:
fondurĭ rurale. Banĭ:
fondurile secrete ale ministeruluĭ de interne. Fondurĭ publice, rente de stat.
Om de fond, om serios, cu bază (banĭ, activitate orĭ știință).
A avea fond, a avea bază, a poseda ceva.
Critică fără fond, critică slabă.
Articul de fond la un ziar, articulu [!] principal, de ordinar primu.
fond (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fond s. n.,
pl. fóndurifond (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fond n.
1. teren considerat sub raportul calității:
a clădi pe un fond de nisip; 2. țesătura unei stofe sau pânze pe care se face un desen;
3. fig. esențialul unui lucru;
4. pl. solul unei proprietăți:
fonduri rurale; 5. pl. sumă de bani:
plasare de fonduri; fonduri publice, rente de Stat.