lexic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÉXIC s. n. Totalitatea cuvintelor dintr-o limbă; vocabular. ♦
P. restr. Totalitatea cuvintelor caracteristice limbii unei epoci, unei regiuni, unui scriitor etc. – Din
fr. lexique.lexic (Dicționar de neologisme, 1986)LÉXIC s.n. Totalitatea cuvintelor unei limbi; vocabular. [< fr.
lexique, cf. gr.
lexikon – vocabular].
lexic (Marele dicționar de neologisme, 2000)LÉXIC1 s. n. vocabular (1). ◊ totalitatea cuvintelor specifice unui scriitor, unei regiuni, unei epoci. (< fr.
lexique)
lexic (Marele dicționar de neologisme, 2000)LEXIC2(O)-, -LEXÍE elem. „cuvânt”, „lexic”, „dicționar”. (< fr.
lexic/o/-, -lexie, cf.
gr. lexis, cuvânt, lexikon, dicționar)
lexic (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)léxic (-ce), s. n. – Vocabular. –
Var. (
înv.)
lexicon. Fr. lexique și mai înainte (
sec. XVIII) din
ngr. λεξιϰόν (Gáldi 205).
lexic (Dicționaru limbii românești, 1939)*léxic n., pl.
e (vgr.
lexikón, dicționar, d.
léxis, vorbă,
légo, vorbesc). Dicționar, vocabular, maĭ ales prescurtat. – Și
lexicón, pl.
oáne. V.
glosar.lexic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)léxic s. n.lexic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lexic n. dicționar.
lexic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LÉXIC s. n. Totalitatea cuvintelor dintr-o limbă; vocabular. ♦
P. restr. Totalitatea cuvintelor caracteristice limbii unei epoci, unei regiuni, unui scriitor etc. — Din
fr. lexique.