fonda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FONDÁ, vb. I.
v. funda.fonda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FONDÁ, fondez, vb. I.
Tranz. A pune bază; a întemeia, a înființa, a institui, a crea. ♦ A întemeia afirmații, idei, teorii etc. pe argumente, pe probe. [
Var.:
fundá vb. I.] – Din
fr. fonder, lat. fundare.fonda (Dicționar de neologisme, 1986)FONDÁ vb. I. v.
funda.
fonda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!fondá vb.,
ind. prez. 3
fondeázăfonda (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FONDA [fɔndə]
1. Henry F. (1905-1982), actor american de teatru; i film. Creatorul unei tipologii diverse, complexe, dominată de eroul puternic și integru („Fructele mâniei”, „Draga mea Clementina”, „12 oameni furioși”, „Ziua cea mai lungă”, „Bătălia de la Midway”, „Tentacule”). Premiul Oscar: 1982 („Eleșteul de aur”).
2. Jane F. (
n. 1937), actriță americană de film. Fiica lui
F. (1). Interpretă sensibilă, în special a rolurilor de factură dramatică („Cat Ballou”, „Barbarella”, „Și caii se împușcă, nu-i așa?”, „O femeie de afaceri”, „Stanley și Iris”). Premiul Oscar: 1971 („Klute”), 1978 (Întoarcerea acasă).
3. Peter F. (
n. 1939), actor și regizor american de film. Fiul lui
F. (1). S-a impus în „Îngerii sălbatici” și „Călărețul nepăsător”, lansând un nou tip de antierou. În filmele pe care le-a regizat se regăsesc toate obsesiile Americii („Călătoria”, „Oamenii”).