acumula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACUMULÁ, acumulez, vb. I.
Tranz. A aduna, a strânge, a concentra, a înmagazina. – Din
fr. accumuler, lat. accumulare.acumula (Dicționar de neologisme, 1986)ACUMULÁ vb. I. tr. A îngrămădi, a strânge, a înmagazina. [< fr.
accumuler, cf. it.
accumulare, lat.
accumulare].
acumula (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACUMULÁ vb. tr., refl. a (se) strânge, a (se) înmagazina, a (se) concentra. (< fr.
accumuler, lat.
accumulare)
acumula (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACUMULÁ, acumulez, vb. I.
Tranz. A aduna, a strânge, a concentra, a înmagazina. –
Fr. accumuler (
lat. lit. accumulare).
acumula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)acumulá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
acumuleázăacumula (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACUMULÁ, acumulez, vb. I.
Tranz. A aduna, a strânge, a concentra, a înmagazina. — Din
fr. accumuler, lat. accumulare.acumulà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)acumulà v. a grămădi.