fondant - explicat in DEX

fondant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FONDÁNT, -Ă, fondanți, -te, adj., subst. 1. Adj. Care se moaie, care se topește ușor. 2. S. m. Substanță sau amestec de substanțe care se adaugă la topirea unui amestec de materiale pentru a coborî punctul de topire al acestora sau pentru a separa impuritățile, formând cu acestea o zgură la suprafața topiturii. 3. S. f. Bomboană preparată dintr-o umplutură moale cu nucă, zahăr, diferite arome etc., acoperită cu o glazură asemănătoare cu șerbetul. ◊ (Adjectival) Bomboană fondantă. 4. S. m. Medicament care ajută la reducerea unei inflamații. – Din fr. fondant.

fondant (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)
FONDÁNT s.n. În gastronomie, pastă albă, moale și omogenă, din sirop de zahăr, colorată și aromatizată, folosită în bombonerie ca interior de bomboane, iar în cofetărie drept glazură pentru prăjituri; fr. fondant.

fondant (Dicționar de neologisme, 1986)
FONDÁNT s.m. 1. (Metal.) Substanță care formează împreună cu altă substanță un compus cu punctul de topire inferior punctului de topire al componenților. 2. Medicament care ajută la reducerea unei inflamații. 3. Șerbet. // adj.f. Bomboană fondantă (și s.f.) = bomboană făcută dintr-o compoziție asemănătoare șerbetului și umplută cu o compoziție aromată. [< fr. fondant].

fondant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FONDÁNT, -Ă I. adj. care se topește (în gură). ♦ bomboană ~ă (și s. f.) = bomboană cu fondant (II, 3). II. s. m. 1. aditiv care formează împreună cu altă substanță un compus cu punctul de topire inferior punctului de topire al componenților. 2. medicament care ajută la reducerea unei inflamații. 3. compoziție aromatică asemănătoare șerbetului, rezultată prin fierberea unui amestec de zahăr, apă și glucoză, ca umplutură pentru bomboane etc. (< fr. fondant)

fondant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fondánt¹ adj. m., pl. fondánți; f. fondántă, pl. fondánte

fondant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fondánt² (substanță, medicament) s. m., pl. fondánți