fonator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FONATÓR, fonatoare, adj.n. (
Fon.; în sintagma)
Organ (sau
aparat)
fonator = organ (sau aparat) care produce sunetele vorbirii. – Din
fr. phonateur.fonator (Dicționar de neologisme, 1986)FONATÓR, -OÁRE adj. Care produce sunetele vorbirii. ◊
Organ (sau
aparat)
fonator = organ (sau aparat) care produce sunetele vorbirii. [< fr.
phonateur].
fonator (Marele dicționar de neologisme, 2000)FONATÓR, -OÁRE adj. care produce sunetele vorbirii. ♦ organ (sau aparat, canal) ~ = organ (sau aparat, canal) care produce sunetele vorbirii. (< fr.
phonateur)
fonator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fonatór adj. m., f.
fonatoáre; pl. f.
fonatoáre