final (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FINÁL, -Ă, finali, -e, adj.,
subst. 1. Adj. Care reprezintă sfârșitul, încheierea, care marchează ultima fază (a unei lucrări, a unui proces, a unei acțiuni, a unui eveniment etc.); care se află în urmă, la sfârșit. ♦ (Substantivat,
f.) Ornament tipografic care se plasează la sfârșitul unei cărți, al unui capitol etc. ♦ (Substantivat,
f.) Sunet de la sfârșitul unui cuvânt, al unei propoziții etc.
2. S. n. Încheiere, sfârșit al unei acțiuni. al unei întâmplări, al unei lucrări etc.
3. S. f. Ultima fază a unei competiții sportive, a unui concurs artistic, științific etc. cu caracter eliminatoriu.
4. Adj. (
Lingv.; despre propoziții, complemente, conjuncții) Care indică scopul, finalitatea. – Din
fr. final, lat. finalis.