finalitate - explicat in DEX

finalitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FINALITÁTE s. f. Scop în vederea căruia are loc o activitate. ♦ Tendință sau orientare a cuiva sau a ceva spre un anumit scop. – Din fr. finalité.

finalitate (Dicționar de neologisme, 1986)
FINALITÁTE s.f. Scop, țintă către care tinde o activitate. [Cf. fr. finalité].

finalitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FINALITÁTE s. f. 1. scop în vederea căruia se desfășoară o activitate. 2. organizare și activitate armonioasă aparent subordonată unui scop. (< fr. finalité)

finalitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*finalitáte f. (lat. finálitas, -átis). Totalitatea scopurilor finale.

finalitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
finalitáte s. f., g.-d. art. finalitắții

finalitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
finalitate f. totalitatea cauzelor finale.