finalism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FINALÍSM s. n. Concepție filozofică conform căreia orice fenomen reprezintă realizarea unui scop dinainte stabilit. – Din
fr. finalisme.finalism (Dicționar de neologisme, 1986)FINALÍSM s.n. Concepție idealistă care susține că întreaga desfășurare a fenomenelor din natură urmărește și realizează un anumit scop final, prestabilit, negând astfel existența legilor obiective; teleologie. [< fr.
finalisme, cf. lat.
finis – scop].
finalism (Marele dicționar de neologisme, 2000)FINALÍSM s. n. concepție filozofică idealistă, opusă determinismului, potrivit căreia orice fenomen sau proces din natură reprezintă realizarea unei finalități (1); teleologie. (< fr.
finalisme)
finalism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)finalísm s. n.