fan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FAN, fani s. m. (
Livr.) Admirator entuziast, pasionat, al unei vedete, al unei mișcări artistice; simpatizant. – Din
engl.,
fr. fan.fan (Dicționar de neologisme, 1986)FAN s.m. (
Anglicism) Tânăr admirator al vedetelor ecranului sau ale cântecului; suporter al muzicii de jaz v.
aligator (
2) [în DN]. [< it., fr., engl.
fan < engl.
fanatic].
fan (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)fan, fánuri, s.n. (înv.) cutie de lanternă, de felinar.
fan (Marele dicționar de neologisme, 2000)FAN1 s. m. admirator fanatic al vedetelor ecranului sau ale cântecului; suporter al muzicii de jaz sau rock. (< engl., fr.
fan)
fan (Marele dicționar de neologisme, 2000)-FÁN2, -FANÍE elem. „apariție, strălucire, transparență”. (< fr.
-phan, -phanie, cf.
gr. phainein, a apărea)
fan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*fan s. m.,
pl. fanifan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FAN, fani, s. m. Admirator entuziast, pasionat, al unei vedete, al unei mișcări artistice etc.; simpatizant. — Din
engl.,
fr. fan.