fana - explicat in DEX

fana (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner.

fana (Dicționar de neologisme, 1986)
FANÁ vb. I. refl. A se ofili, a se trece, a se veșteji. [< fr. faner].

fana (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FANÁ vb. refl. a se ofili, a se trece, a se veșteji. (< fr. faner)

fana (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!faná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se faneáză

fana (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. — Din fr. faner.