fanal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FANÁL, fanale, s. n. (
Înv.) Felinar mare. – Din
fr. fanal.fanal (Dicționaru limbii românești, 1939)*fanál n., pl.
e (fr.
fanal, it.
fanale, d. ngr.
fanári, fanar. V.
fanar).
Rar. Fanar mare la un far orĭ la un bastiment.
fanal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fanál (felinar mare) (
înv.)
s. n.,
pl. fanálefanal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fanal n. felinar mare:
ca fanal purtat de valuri pe a mărilor câmpie GR. AL.
fanal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FANÁL, fanale, s. n. (
Înv.) Felinar mare. — Din
fr. fanal.