familie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FAMÍLIE, familii, s. f. 1. Formă socială de bază, întemeiată prin căsătorie, și care constă din soț, soție și din descendenții acestora. ◊
Aer de familie = fizionomie caracteristică, trăsături comune unui grup de persoane înrudite prin sânge.
Nume de familie v. nume. 2. Totalitatea persoanelor care se trag dintr-un strămoș comun; neam, descendență. ♦
Familie de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup, alcătuită din matcă, albine lucrătoare și trântori.
3. Fig. Grup larg de oameni, de popoare etc. cu interese și idealuri comune.
4. Categorie sistematică în botanică și în zoologie, inferioară ordinului, care cuprinde mai multe genuri de organisme cu caractere comune.
5. Grup de cuvinte, derivate și compuse, formate de la același cuvânt de bază. ♦ Grup de limbi care provin dintr-o limbă comună inițială. – Din
lat. familia, it. famiglia (cu unele sensuri ale
fr. famille).
familie (Dicționar de neologisme, 1986)FAMÍLIE s.f. 1. Totalitatea persoanelor înrudite, care sunt din același neam; rude de sânge, rude, neamuri; (
spec.) grup social care are la bază căsătoria și este alcătuit din soți și copii. ♦ Neam, descendență. ♦ Copiii în raport cu părinții lor. ♦ Dinastie. ♦ (
Ist., la romani) Totalitatea celor care se aflau în aceeași casă sub autoritatea unui „pater familias”, șef juridic al casei (copii, rude, sclavi, animale, lucruri).
2. (
Fig.) Grup de oameni etc. strâns unit, legat prin interese și idealuri comune.
3. Serie de cuvinte care derivă din același cuvânt. ♦ Grup de limbi care au aceeași origine, trăgându-se dintr-o limbă mai veche, numită limbă comună.
4. Grup de plante, de animale, de elemente sau de combinații chimice cu trăsături comune. ◊
Familie de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup care duc o viață organizată; ◊ (
fiz.)
familie radioactivă = ansamblul format dintr-un element radioactiv inițial și din toate elementele rezultate din acesta prin dezintegrări succesive. [Gen.
-iei. / < lat.
familia, cf. fr.
famille, it.
famiglia].
familie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)famílie (famílii), s. f. – Formă socială de bază, întemeiată prin căsătorie, care constă din soț, soție și descendenții lor. –
Mr. fumeal’e, familie. Lat. familia, prin intermediul
fr. famille, cf. dubletul
femeie. În
mr., direct din
lat., și în a doua formă din
it. famiglia. –
Der. familiar, adj. (în care se adună sensurile cuvîntului
fr. familiare și
familial);
familiarh, s. m. (cap de familie), din
ngr. φαμιλιάρχης (Gáldi 187),
sec. XVIII,
înv.;
familiaritate, s. f., din
fr.;
familiariza, vb., din
fr.;
familiot, s. m. (care are familie), din
ngr. φαμιλιώτης (Gáldi 187),
sec. XVIII,
înv.;
familist, s. m. (care are familie), formație
vulg. și improprie (
suf. –
ist indică îndeletnicirea sau adeziunea), însă reabilitată, mai mult decît era de așteptat, de întrebuințarea ei de către Caragiale.
familie (Marele dicționar de neologisme, 2000)FAMÍLIE s. f. 1. formă istorică de comunitate umană, grup de oameni legați prin consangvinitate și înrudire; (spec.) grup social având la bază căsătoria, alcătuit din soți și copii. ◊ totalitatea persoanelor care descind dintr-un strămoș comun; neam, descendență. ◊ dinastie. ◊ (la romani) totalitatea celor care se aflau în aceeași casă sub autoritatea unui „pater familias”, șef juridic al casei (copii, rude, sclavi, animale, lucruri). 2. (fig.) grup de oameni strâns unit, legat prin interese și idealuri comune. 3. ~ lexicală = serie de cuvinte înrudite, prin derivare, compunere sau prin schimbarea valorii gramaticale de la același cuvânt de bază. ◊ grup de limbi cu trăsături comune care provin din aceeași limbă inițială. 4. diviziune a ordinului, mai mare decât genul. ◊ grup de plante, animale, elemente sau combinații chimice cu trăsături comune. ♦ ~ de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup. 5. ~ radioactivă = ansamblul format dintr-un element radioactiv inițial și din toate elementele rezultate din acesta prin dezintegrări succesive. 6. (mat.) mulțime de drepte, curbe sau suprafețe care au o caracteristică intrinsecă comună, ecuațiile lor conținând un parametru real. (< lat.
familial, it.
famiglia, fr.
familie)
familiefamilie s.f.
1 Formă de comunitate umană întemeiată prin căsătorie, care este formată din soți și din copiii acestora.
În vremea aceasta a zilelor pline de lumină și fericire, cunoscură multe din familiile târgușorului. (SADOV.) ♦ Spec. Grup social având la bază căsătoria, alcătuit din soți, copii și din descendenții acestora. ◊ (
jur. )
Consiliu de familie = grup de persoane împuternicite de instanțele judecătorești să se ocupe de interesele minorilor sub tutelă, ale persoanelor puse sub interdicție etc.
Cap de familie v. cap.
Nume de familie v. nume.
Sfânta familie v. sfânt.
Stâlpul familiei v. stâlp.
Tată de familie v. tată. ◊ Loc. adj.
De familie bună = (
despre descendenți, mai ales despre copii) care se trage dintr-o familie de vază. ◊ Expr.
Băiat de familie v. băiat.
Familie grea v. greu. ♦ Restr. (
pop. ) Soția și copiii cuiva. ♦ Ansamblu de trăsături comune unui grup de persoane înrudite prin sânge. ◊
Aer de familie = fizionomie caracteristică (unei familii). ♦ Casă, cămin.
Își petrece concediile în familie, nu îi place să călătorească. 2 Totalitatea persoanelor dintr-o comunitate umană care se leagă prin consangvinitate și înrudire. ♦ Totalitatea persoanelor care descind dintr-un strămoș comun; neam, descendență.
Numai Ruxandra rămăsese din familia lui Petru Rareș (C. NEGR.). ♦ Dinastie.
Genealogia familiei Cantacuzino. ◊
Familie domnitoare v. domnitor.
Familie suverană v. suveran.
3 (și
familie de albine) Totalitatea albinelor dintr-un stup, alcătuită din matcă, albine lucrătoare și trântori.
4 (
la romani) Totalitatea celor care se aflau în aceeași casă (copii, rude, sclavi, animale, lucruri) sub autoritatea unui „pater familias”, șef juridic al casei.
5 Fig. Grup de persoane, de țări etc. legate prin comunitate de interese, de aspirații.
Marea familie a țărilor democratice. 6 (
bot., zool. ) Categorie sistematică, subordonată ordinului, mai mare decât genul, care cuprinde unul sau mai multe organisme care au caractere comune. ♦ Grup de plante, animale, elemente sau combinații chimice cu trăsături comune.
7 (
lingv.)
Familie de cuvinte (sau
lexicală) = totalitatea cuvintelor înrudite, formate prin derivare, compunere sau prin schimbarea valorii gramaticale de la același cuvânt de bază. ♦ Grup de limbi cu trăsături comune care provin din aceeași limbă comună inițială.
8 (
fiz.)
Familie radioactivă = ansamblu format dintr-un element radioactiv inițial și din toate elementele rezultate din acesta prin dezintegrări succesive.
9 (
mat.)
Familie de curbe (sau
de suprafețe) = mulțime de curbe (sau de suprafețe) care au o caracteristică intrinsecă comună, ecuațiile lor conținând un parametru real.
10 (
genet.)
Familie multigenică = ansamblu de mai multe fragmente de ADN, alcătuit din gene și pseudogene, ale căror secvențe se aseamănă. • sil.
-li-e. pl.
-ii. g.-d.
-iei. / <lat.
familia, -ae, it.
famiglia, fr.
famille, ngr.
φαμίλια, germ.
Familie.familie (Dicționaru limbii românești, 1939)*famílie f. (lat.
familia, d.
fámulus, servitor; mrom.
fumĕálĭe. V.
femeĭe). Tatăl, mama și copiii. Copiii singurĭ. Neam, rasă, toate persoanele de acelașĭ sînge, ca copiĭ, frațĭ, nepoțĭ ș. a.:
familia Scipionilor. Rasă, grup de națiunĭ saŭ limbĭ de aceĭașĭ origine:
familia indo-europenească. Vorbe derivate din aceĭașĭ rădăcină:
văd și vis îs din aceĭașĭ familie. Grupe de animale, vegetale saŭ minerale care seamănă între ele:
familia maĭmuțelor, umbeliferelor. – Pop.
famélie (ngr.
fameliá).
familie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)famílie (-li-e) s. f.,
art. família (-li-a), g.-d. art. famíliei; pl. famílii, art. famíliile (-li-i-)familie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)familie f.
1. toate persoanele de acelaș sânge, ca copii, frați, nepoți:
membrii unei familii; 2. rude cari locuiesc împreună:
a trăi în familie; 3. grup de națiuni sau limbi de aceeaș origină:
familia indo-europeană; 4. Gram. vorbe derivate din acelaș radical:
o familie de cuvinte; 5. în istoria naturală: reunire de genuri cari au oarecari caractere comune.
familie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FAMÍLIE, familii, s. f. 1. Formă socială de bază, realizată prin căsătorie, care unește pe soți (părinți) și pe descendenții acestora (copiii necăsătoriți). ◊
Aer de familie = fizionomie caracteristică, ansamblu de trăsături comune unui grup de persoane înrudite prin sânge.
Nume de familie v. nume. 2. Totalitatea persoanelor care se trag dintr-un strămoș comun; neam, descendență. ♦
Familie de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup, alcătuită din matcă, albine lucrătoare și trântori.
3. Fig. Grup larg de oameni, de popoare etc. cu interese și idealuri comune.
4. Categorie sistematică în botanică și în zoologie, inferioară ordinului, care cuprinde mai multe genuri de organisme cu caractere comune.
5. Grup de cuvinte, derivate și compuse, formate de la același cuvânt de bază. ♦ Grup de limbi care provin dintr-o limbă comună inițială. —
Din lat. familia, it. famiglia (cu unele sensuri după
fr. famille).