expectora (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXPECTORÁ, expectorez, vb. I.
Tranz. A elimina prin tuse, a da afară pe gură mucozitățile, flegma care se formează pe căile respiratorii. – Din
fr. expectorer, lat. expectorare.expectora (Dicționar de neologisme, 1986)EXPECTORÁ vb. I. tr. A da afară, a elimina mucozitățile provenite din căile respiratorii. [< fr.
expectorer, cf. lat.t.
expectorare <
ex – afară,
pectus – piept].
expectora (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXPECTORÁ vb. tr. a elimina mucozitățile provenite din căile respiratorii. (< fr.
expectorer, lat.
expectorare)
expectora (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)expectorá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
expectoreázăexpectora (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXPECTORÁ, expectorez, vb. I.
Tranz. A elimina prin tuse, a da afară pe gură mucozitățile, flegma care se formează pe căile respiratorii. — Din
fr. expectorer, lat. expectorare.